Pot pierde totul, mai putin visele mele, ele sunt pur si simplu intelepciunea care ma pastreaza intact si ma duc in locuri, in care sunt eu insumi, ele sunt sangele ce imi curge prin vene, lumina care da ziua pe intunericul realitatii, realitate care scapa intelegerea cereasca, pentru care a fost facuta. Ce pedeapsa mai mare putem avea noi, muritorii, decat acea de a ne pierde visele, este penumbra transformata in realitate, abisul etern despre care am auzit atat. Da, ce mizerie, o fiinta fara vise, ce cruzime, pretinzand ca este moartea ce secera mintea unui visator, daca exista un pacar fara de iertare, trebuie sa fie acesta.
Sa nu pierdem acea apa pura ce provine din interiorul fiintei noastre, sa nu secam acel rau, acela este, adevaratul pericol al stingerii omenirii. Asa numita viata moarta, este sa fii doar o fantasma in durere, fara niciun loc unde iti poti odihni sufletul.
Pot pierde totul, mai putin visele mele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu